Hello everybody! Ziua de ieri părea una obișnuită până când am primit sarcina de a merge la București după o piesă pentru mașina personală. Instant am realizat că e o ocazie foarte bună de a trage și o fugă până la aeroport pentru câteva poze. Zis și făcut! M-am ridicat din pat mai repede decât o mașina de formula 1 care sprintează spre 100 km/h, m-am îmbrăcat, am luat informațiile despre locul în care trebuia să ajung și am plecat. La 9:30 părăseam deja orașul natal îndreptându-mă spre marea capitală a României.
Ajuns în București, m-am urcat repede în șarpele de metal alb care străbate străzile orașului și am plecat către prima oprire.. Am ajuns la atelier, am luat "marfa", după care am avut toată ziua la dispoziție. Am continuat cu tramvaiul până la Unirii, de unde, pe jos, am mers pana la magazinul F64 pentru a mă interesa de programul de închiriat aparatură, loc în care am aflat că ai nevoie de un cont Silver sau Gold pentru a putea închiria un fucking aparat de fotografiat.
Am plecat de la magazin oarecum dezamăgit, dar ma consolam cu gândul ca peste putin timp voi ajunge la aeroport și am plecat înapoi spre Piața Unirii.
Dacă vreți să ajunge-ți la aeroport și nu dispune-ți de mașina personală și nici taximeTRIȘTILOR nu vreți să le face-ți buzunarul plin, va trebuii să alegeți autobuzul 783. Până aici nimic complicat, însă partea grea vine atunci când va trebuii să cautați stația de AUTOBUZ "Unirii 2" (nu stația de metrou, ci stația de autobuz). Iar de aici începe chinul... și începi a cauta și para-căuta acea fucking stație. Până la urmă te dai bătut și întrebi pe cineva care-ți arată "locul" situat între mulți pomi și boscheți, abia vizibil. În fine... după ce a-ți găsit stația și a-ți urcat și un cuptor...scuze, adică în autobuz trebuie să suporți o căldura infernală, deoarece aerul condiționat nu este pornit, deși mijlocul de transport este prevăzut cu așa ceva. În fine, treci și peste asta, iar când ajungi la aeroport, trebuie să te întorci înapoi, pe jos, iar la un moment dat să faci dreapta și să intri pe un drum de țară și o iei la pas prin iarba și boscheți. Ideea e ca locul de spotting este situat pe lângă balizele dinaintea pistei. (punctul roșu marchează locul)
De aici începe "distracția". Două ore jumate am stat cu ochii numai după păsările de metal. În intervalul ăsta cred că au fost în jur de 20 de avioane. De aici am tras concluzia că aviația este în plină dezvoltare în România. Dar hai gata cu vorba și hai să vedem ce a ieșit.
Cea mai intensă senzație este atunci când stai fix sub avionul care aterizează. Este absolut incredibil... totuși credeam ca este mai zgomotos de atât, dar datorita tehnologiilor de reducere a zgomotului, aeronavele nu mai sunt asa deranjante pentru urechi.
După două ore juma' nu am mai putut rezista căldurii (nu mi-a trecut prin cap să iau și o sticlă de apă... deci da, nu am băut apă de când am plecat de acasă... și era ora 16:00 când m-am decis eu că nu mai pot). M-am întors iar prin iarbă și am așteptat autobuzul. Nu știu cum dracu se face, dar era mai cald decât la ora 12-13, când am venit. De data asta am coborât la Victoriei și am intrat la metrou mai instant ca Ness-ul. Mi-am luat o sticlă mare și rece de apă și mi-am satisfăcut corpul cu acel elixir al vieții. (Incredibil cât poți aprecia un lucru atât de banal, după o astfel de experiență).
Am ajuns destul de repede la metrou așa că am decis să mă duc până la capătul liniei. La capăt am avut o surpriză și pentru prima dată în viața mea, am ieșit la suprafață cu metroul. Iar asta a coincis cu faptul că am călătorit pentru prima dată cu noile rame de metrou. Pe la ora 17:30 am plecat în sfârșit acasă, cu o cunoștință de familie care avea drum la Giurgiu... și eu care credeam că nu am noroc.
Cam asta a fost și cu aventura asta. Peste o săptămână va urma Buncharest International AirShow 2015, așa că următoarea călătorie la București este aproape.
V-am pupat și ne auzim data viitoare!!!
